Asta-i replica de aur. O aud des, rostită cu pieptul scos în afară, ca și cum ar fi descoperit o portiță pe care n-am mai văzut-o de o mie de ori până acum. „Păi de ce să plătesc în fiecare lună pentru ceva ce poate nu se strică? Te sun eu atunci când e cazul." Sună a strategie de fotbalist care nu se antrenează, dar zice că vine el cu gol în minutul 90 „când e cazul".

Hai să vedem cum arată de fapt „te sun eu peste 6 luni":

Când plătești mentenanță, cineva se uită periodic la aplicația ta. Vede din prima o problemă micuță — un log de eroare, un spațiu de stocare care se umple, un certificat care expiră în două săptămâni — și o rezolvă în 20 de minute, cât ai bea o cafea. Tu nici nu afli că a existat vreo problemă. Asta-i toată magia: o repari cât e încă mică.

Acum varianta „pay as you go, te sun eu": nu se uită nimeni la nimic timp de 6 luni, pentru că, surpriză, nu plătești pe nimeni să se uite. Eroarea mică de acum 6 luni n-a dispărut — a stat acolo, a mai chemat și alte două erori prietene, s-au împrietenit, au făcut un grup de WhatsApp, iar acum, când în sfârșit mă suni „că nu mai merge", nu mai găsesc o problemă. Găsesc o mică telenovelă turcească, cu episoade multiple și personaje secundare pe care trebuie să le urmăresc de la capăt ca să înțeleg cine cui i-a stricat ce.

Și aici e partea la care nimeni nu se gândește: eu nu știu ce s-a întâmplat în cele 6 luni de tăcere. N-am urmărit nimic, pentru că nu m-ai plătit să urmăresc nimic. Deci, ca să repar, nu pornesc de unde s-ar fi oprit cineva care ținea pasul — pornesc de la zero, cu lanterna, prin întuneric, încercând să reconstitui ce naiba s-a întâmplat de anul trecut încoace. Aia nu-i o reparație de 20 de minute. Aia-i o anchetă, cu declarații de martori și tot tacâmul, care poate dura de 5 ori mai mult — și, evident, o plătești tot tu, doar că acum la preț de urgență, nu de abonament.

Și partea cea mai comică: de obicei mă suni exact atunci când ție îți arde cel mai tare — vineri seara, sau chiar de sărbători, sau exact în ziua cu cei mai mulți clienți din an. „Sunt mare șef, te sun eu când am eu nevoie" funcționează frumos în capul tău, dar în realitate, nimeni nu lasă tot ce are de făcut ca să sară la o urgență de la un client care n-a plătit nimic de un an. Nu din răutate — pur și simplu clienții cu abonament au prioritate, pentru că ei sunt cei care au susținut relația și în lunile alea liniștite, „fără nicio problemă".

Deci „pay as you go" nu-i mai ieftin. E doar amânat, cu dobândă — și dobânda aia se cheamă „diagnostic de la zero, la ora 23:00, în weekend, la preț de urgență, cu clientul agitat pe fir." Mentenanța lunară nu-i costul unei probleme. E costul de a nu lăsa niciodată problema să crească suficient de mare cât să merite un episod de telenovelă.

Mă ia capul!...revin și cu alte episoade!